Trista resemnare
Astazi la lucru am aflat ca ni se va schimba programul. Mai precis in loc sa lucram de la 8.30 la 17.30 vom lucra de la 9 a 18. Oricum erau defapt 9 ore, nu 8. Sigur, o ora e pauza de masa.. dar cine isi chiar ia o ora.. de obicei iti iei jumate de ora si restul lucrezi normal ori se duc pe mers la baie (de-aia si exista o ora pauza de masa.. sa nu pierzi din program deloc.. nici macar pt baie.. dar asta e alta problema..) Si eu m-am enervat. Adica ajungem oricum acasa la 18. 30 aproape.. Acum voi ajunge la 19? “Exista viata si dupa munca”??? Cand?
Si totusi tragic nu e ca m-am enervat eu.. ci reactia unui alt coleg fata de care imi aratasem din intamplare enervarea (vorbeam la telefon si m-a auzit) si care a zis ca.. ce e o jumate d eora in plus? Exact.. O jumate de ora in plus.. Dar cu ora pauzei de masa? Unii oameni ies la 4, noi la 6. Si e ok? Pt unii colegi .. da. De ce? Ca s-au obisnuit. Sfanta obisnuinta… Trista resemnare… Facem ce zice angajatorul.. Traim cat putem.. sambata si duminica… In timpul saptamanii lucram, mancam si dormim (si ne uitam la TV… la …… nimic.. ca la ceva util sigur nu) Si asta e viata? Asa ne vom aminti ca ne-am trait viata cand vom fi batrani? Cam cat de tare vor regreta unii ca nu si-au trait viata? Ca nu au petrecut timp cu persoanele importante, ci cu firma careia nu ii pasa nici daca mori (gaseste un altul in locul tau, pe cand familia te plange indelung, alat poveste e si asta…) Trist… Dar acum fac asa.. In anii tineretii.. poate au vrut mai mult candva… Dar acum accepta ca asa e sa fie… Trista resemnare…
